Interviu din închisoare

Interviu din închisoare

Nu  a avut niciodată parte de muncă; a trăit doar pentru a pescui și pentru a se droga.

O poveste incredibilă de viață. Este de 9 ani închis. În detenție, s-a reinventat și a devenit un alt bărbat. Greșelile trecutului sunt astăzi doar o amintire. Astăzi, vrea să vorbească lumii despre consumul de droguri.

Povestea acestui tânăr merită ascultată, impresionează și ridică mari semne de întrebare. Tinerii pot vedea ce înseamnă anturajul din fața blocului și, ceea ce este cel mai important, ce înseamnă viciul și unde poți ajunge consumând narcotice.

Dragoș Tudorache este, poate, cea mai elocventă dovadă a ceea ce înseamnă rebeliunea adolescenței prost înțeleasă. Siguranța de sine a copilăriei sale asumată greşit l-a adus la închisoare, locul în care maturizarea și înțelepciunea vin uneori bătând din palme. Drogurile l-au aruncat într-o lume a iluziilor, pe care nu a mai putut-o părăsi. Este încarcerat de 9 ani. Eu l-am întâlnit în închisoarea de la Arad, acolo unde  a primit o nouă șansă la viață. Povestea vieții lui Dragoș este cutremurătoare.

R: - Cum e la închisoare?

D: - Greu, nu e ușor deloc, după atâția ani…

R: - De cât timp sunteți încarcerat?

D: - De 9 ani.

R: - Și cum au trecut anii ăștia?

D: - Greu, foarte greu. Departe de familie, departe de cei dragi, rupt de societate…

R: - Vă aduceți aminte cum a fost prima zi în închisoare?

D: - Da, cum să nu ? Absolut toate zilele mi le aduc aminte. Era incredibil, poate și prin natura faptei, nu credeam că mi se poate întâmpla chestia asta. Am culpa mea, mi-o accept, dar nu puteam să trec. Poate nu vedeam realitatea… N-am înțeles…

R: - Dar ce s-a întâmplat de ați ajuns aici?

D: - După 9 ani, nici acum nu pot să-mi dau seama. Am fost acuzat de trafic de droguri, am fost consumator de droguri timp de 15 ani, dar n-am vândut. În 2005, am fost arestat pentru trafic de droguri de mare risc, mi s-au găsit în locuință 7 grame de cannabis. De acolo și până la vânzare e mult.

R: - Cum v-ați întâlnit cu drogurile?

D: - Exact după 90’, după revoluție, aveam vreo 15 ani și am început să merg în Ungaria la prieteni, la petreceri, am început să fumez iarbă, cânepă și ăsta a fost primul pas.

La numai 39 de ani, acest om a reușit să treacă în CV-ul său 2 condamnări, o familie destrămată și o tinerețe aruncată pe apa sâmbetei.  A mai reușit o maturizare forțată, mai mult – s-a disciplinat în cea mai rea și controversată comunitate a lumii, cea a condamnaților. În această lume, a învățat să trăiască din nou, a devenit un alt Dragoș.

R: - Familia a știut că vă drogați?

D: - Nu, nu, nu, nu… Pentru părinții mei a fost un șoc când au aflat, în 2004. Vin dintr-o familie modestă, cu oameni  normali și muncitori. Am primit o educație bună, dar poate teribilismul de după revoluție, schimbarea care s-a produs, m-au împins la așa ceva.

R:  - Cum vă vedeți viața după închisoare?

D: - Habar nu am, am doi părinți acasă, bolnavi. Măcar aș vrea să pot să am și eu grijă de ei, să-i prind în viață, au 74 și 72 de ani, să mă duc să mă angajez. E greu, e foarte greu, nu știu ce voi face.

R:  - Cât de mari sunt copiii?

D: - Fiica mea are 19 ani și fiul meu 17 ani.

Dragoș Tudorache, o existență amară, a descoperit amăgirea și falsa liniște prin droguri. Venirea la închisoare l-a trezit la realitate, l-a adus cu picioarele pe pământ într-un mod extrem de dur.

R: - Un mesaj pentru cei de afară?

D: - Să  fie oameni.

                                                                                                  Popescu Dragoş, X B